Fulare, steaguri, lume multă. Legendă, bare frumoase, picături de ploaie scuturate de pe plasă cu şuturi ca din tun. Nebunie, speranţă, dezamăgire. Dar niciodată tristeţe. Ninsoare, cer senin, ploaie torenţială. Nu-i nimic, tribune pline. Giuleşti, colţişorul de Rai în care-i răsărită fericirea noastră. Scaunele pe care ne aşezăm sufletele, cimentul pe care ne rupem încălţămintea sărind, pântecul vişiniu zămislitor de vise. Giuleştiul e locul unde Rapidiştii se simt cel mai bine. Vechiul stadion vecin cu podul Grant e locul ce musteşte de legendă, peisajul preferat al miturilor, peticul de Bucureşti ce defineşte istoria. În episodul de astăzi vom urma firul vieţii stadionului care, în cele aproape trei sferturi de secol de existenţă, a dăruit fotbalului românesc cea mai însemnată porţie de magie.
În data de 31 mai 1934, în Gazeta Sporturilor apărea ştirea conform căreia CFR Bucureşti (Rapidul de atunci) va începe, cât de curând, construirea unui nou stadion, ce va fi situat pe Şseaua Giuleşti. Din cauza unor întârzieri neprevăzute, lucrările la noul stadion au început abia în 1936, iar prima estimare de finalizare a construcţiei a fost chiar luna septembrie a acelui an. Nu s-a întâmplat aşa, iar lucrările au durat, în cele din urmă, ceva mai mult de doi ani. Proiectat de arhitectul Gabriel Dumitrescu, stadionul Giuleşti se vroia a fi o copie, în variantă mai mică, a “Potcoavei” din Londra, stadionul echipei Arsenal, la fel ca acesta, nefiind împrejmuit complet.
A fost dat oficial în folosinţă pe 10 iunie 1939, inaugurarea “Potcoavei” din Şoseaua Giuleşti marcând şi împlinirea a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren din România. La eveniment, aşa cum îi stă bine unui club nobil, au particpiat Regele Carol al II-lea, Prinţul Mihai “Mare Voievod de Alba Iulia”, Prinţul Paul al Greciei, membri ai Guvernului Român, Consilieri Regali, precum şi alţi înalţi demnitari. La momentul repectiv, era o premieră pentru România ca atâtea personalităţi şi oficialităţi să fie prezente la inaugurarea unui stadion, aspect mai mult decât onorant pentru echipa ce avea să devină cea mai iubită din România.
Capacitatea stadionului la inaugurare era de 12.160 de locuri, iar, la început, spectatorii de la peluză erau nevoiţi să vizioneze meciurile în picioare. În schimb, existau 60 de loje pentru oficiali, situate sub tribune. Ziarele vremii scriau că Giuleştiul era “arena cea mai încăpătoare şi cea mai elegantă din ţară”. Sigur, era nevoie de o arenă încăpătoare pentru a cuprinde miile de suflete iubitoare de vişiniu ce aveau să descopere fericirea supremă în “potcoavă”. Era nevoie de Giuleşti, pentru a pune la temelia fotbalului românesc temelia cea mai de preţ a fotbalului românesc: galeria Rapidului. Minunaţii suporteri ce aveau să creeze spectacol după spectacol în zecile de ani ce au urmat. Era nevoie de Giuleşti ca de aer.
“Potcoava” avea să se închidă pe la jumătatea anilor ’80, atunci când s-a construit cea de-a doua peluză. La început, actuala peluză nord consta doar dintr-un scheet metalic, abia după zece ani de la începerea construcţiei stadionul devenind complet închis, cu o capacitate mărită la 19.100 de locuri.
Giuleştiul a fost creat pentru spectacol, în teren, dar mai ales în tribune. Câte nu a văzut fosta “potcoavă” în cele trei sferturi de veac pe care istoria i le-a dăruit până acum. Câte calificări miraculoase, câte înfrângeri dramatice, câte bucurii, câte dezamăgiri, câte fulare învârtite în aer, câte steaguri amestecând norii. Câte voci pierdute, câte suflete în extaz, câte inimi în agonie. Giuleştiul rămâne peisajul celui mai frumos spectacol din fotbalul românesc: Rapid Bucureşti, cu tot ce înseamnă el, legendă, istorie, suporteri, nebunie, unicitate, şi lista poate continua la nesfârşit.
*Imaginile 2 şi 3 sunt de la inaugurarea oficială a Stadionului Giuleşti, din 1939.
În cadrul ceremoniei, MS Regele Carol al II-lea primeşte binecuvântarea
Bisericii Ortodoxe Române, asistat de Principele Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.
*Imaginea 4 reprezintă tribuna a II-a a stadionului la un meci Rapid - Venus din 1938.
