Tudorica Trompetistul

Tudorică, la meciul Rapid - Universitatea Craiova (2-0), 15 august 1965

"Când e să se aleagă praful, poţi să vii dumneata cu zece butoaie de apă, că tot praf rămâne."
(Tudorică Trompetistul)

"Rapidul a câştigat primul titlu din istorie pe acordurile trompetei lui Tudorică – suporterul care comenta pe note muzicale un meci şi făcea un stadion întreg să bată din palme pe acordurile sunetului inconfundabil scos de obiectul suflător. Era atât de important pentru Giuleşti, încât nu cred că se fluiera de start dacă nu se auzea şuntul trompetei sale magice pe fundal. Numele său era cunoscut în toată ţara, iar fiecare rezumat al unui meci de-al Rapidului trebuia să aibă şi un cadrul de legătură cu Tudorică şi a sa celebră trompetă. Suporterii veterani spun că Tudorică iubea un singur lucru mai mult decât trompetă sa – Rapidul."

Daniel Marcu, SportVox

La stadion am ajuns mai târziu prin ’70, de mâna cu tatăl meu la un cuplaj bucureştean pe celebrul 23 August. Lume multă, forfotă şi o tribună a II-a înţesată de rapidişti făceau ca atmosfera de toamnă să fie una de sărbătoare. Tata îmi tot povestea ce echipă mare avusese RAPIDul cu numai câţiva ani înainte când câştigase singurul titlu. Povestea cu patimă de Dumitriu şi Dan Coe şi îşi lega speranţele de mai noii Pârpala şi Bebiţă Nasturescu. Pe Râca şi Neagu îi ştiam. Lângă noi un nene gras şi transpirat m-a pupat cu poftă şi multă umezeală când a auzit cu ce echipa ţin. Nu mai ţin minte aproape nimic din meci însă, ce îmi aduc amintesc este sunetul trompetei lui Tudorică, care conducea cu patimă inimoasă galerie RAPIDistă. Peste ani serviciul m-a purtat undeva lângă 11 Iunie chiar pe strada unde a stat Tudorică. O ţigancă bătrână care vindea seminţe îşi aducea aminte cu nostalgie de serile în care Tudorică ieşea la poartă cu trompeta şi cânta “Linişte”. Când a murit, Tudorică nu avea nimic în casă (zicea ţiganca). Nu aveau cu ce să-l îngroape. Vecinii începuseră a face chetă, ca să aibe sa cu ce să-l ducă la groapă. Când, deodată, străzile s-au umplut de lume puhoi. Galeria RAPIDului venea cu mic, cu mare, să-l conducă pe ultimul drum pe cel care îi condusese atâta amar de vreme pe ei, pe stadion. "N-a văzut «carteru’» ăsta asemenea înmormântare de la Maria Tănase încoace, maică! Flori, jerbe, până şi cu sicriu au venit!".

fragment preluat de pe Blogul RapidFans

"Legendarul Tudorică a suflat în trompeta lui pentru noi toţi, răcnind bucuria lui şi a noastră de a fi alături - cu trupul, cu sufletul, cu inima - de ei, de eroii noştri. Tudorică a suflat în trompeta lui de dragul fotbalului şi al clipei. Spera cu "băieţii" lui, la marginea terenului urmărind fascinat, ca noi toţi, balonul cu traiectoriile lui de nedescris. El, Tudorică, românul, şi-a rupt plămânii suflând în trompeta lui pentru acarii din Giuleşti, pentru câinii din Groapă, pentru machedonii din Chilia Constantei, pentru unguri, saşi şi secui, pentru lipoveni, pentru ardeleni şi olteni, pentru urmaşii lui nea Marin şi ai lui Ştefan - pentru noi toţi, romanii de acasă şi de pretutindeni.

Daţi cadou trompete urmaşilor de pretutindeni ai lui Tudorică şi nu le închideţi porţile stadioanelor!!! Fotbalul trăieşte prin fanii lui."

fragment preluat de pe forumul Dinamomania


Mai jos puteţi asculta melodia "Liniştea" (Il Silenzio), pe care Turdorică o interpreta cu atâta patimă la fiecare meci al Rapidului: