TREI! - ţi-ar răspunde pe nerăsuflate orice rapidist.
Şi totuşi, istoria pare să ne contrazică. În 1942, Rapid a câştigat campionatul de război, numit în vremea aceea Cupa Basarabiei. Statiticile nu includ aceasta competiţie în palmaresul oficial cu toate că, de exemplu, Cupa României din 1942 (câştigată tot de ai noştri) este pusă la socoteală!
Situaţia este încurcată, dar există argumente care vin în sprijinul ideii că ediţia 1941-1942, câştigată de Rapid, poate fi considerată drept un titlu de campion. De fapt, presa vremii vorbeşte despre o REORGANIZARE a campionatului 1941-1942 într-o competiţie desfăşurată cam pe sistemul Ligii Campionilor de azi (grupe şi meciuri eliminatorii). Competiţia era dotată cu trofeul Cupa Basarabiei. Nimeni nu a vorbit atunci de desfiinţarea campionatului,, ci doar de REORGANIZAREA sa, pentru a putea participa şi echipe din Basarabia şi Bucovina, teritorii realipite la patria mamă, între 1941 şi 1944.
Un rapidist de-al nostru a stat vreme îndelungată în biblioteci şi a studiat ziarele vremii, adunând argumente beton în favoarea celui de-a patrulea titlu ( primul în ordine cronologică, şi totodată primul event!).
Dar, indiferent ce spune statistică oficială, noi aşa trebuie să considerm câştigarea Cupei Basarabiei! Dacă nu din motive strict statistice, măcar din motive patriotice! Povestea trebuie să renască. Aşadar, să facem primul pas.
Există două feluri de rapidişti – cei care au citit cartea “Glasul roţilor de tren” a lui Ioan Chirilă şi ceilalţi. Cei care fac parte din prima categorie îşi amintesc probabil de următorul pasaj:
"Istoria fotbalului pretinde că Rapid a câştigat campionatul abia în 1967, la Ploieşti. Probabil că nu se ţine sema de campionatul 1942-1943. ( de fapt, este vorba despre campionatul ’41-’42 – n.a.). Poate pentru că au fost campionate fără meciuri în provincie, fără meniscuri mângâiate, fără tendoane lustruite. În sfârşit, n-am de ce să mă cert pentru atâta lucru. Vreau să vă amintesc, însă, că de îndată ce campionatul a luat ceva din sistemul Cupei, n-am mai avut obstacol."
Şi acum iată datele istorice:
În iunie 1941, România intra în război alături de Axă, atacând URSS-ul. În scurt timp, Basarabia şi Bucovina sunt eliberate de sub dominaţia bolşevică. Şi se reinstaurează administraţia românească. În vara anului 1941, Feredatia decide suspendarea campionatului în curs şi înlocuirea lui cu un CAMPIONAT DE RĂZBOI, dotat cu Cupa Basarabiei. În locul sistemului divizionar, noul campionat de război avea să se dispute pe grupe regionale, câştigătoarele întâlnindu-se în sferturi, semi-finale şi finală.
Mai multe motive au stat la baza acestei modificări. În primul rând, situaţia specială de război făcea extrem de dificile deplasările lungi. Un alt motiv pentru schimbarea desfăşurării campionatlui l-a constituit dorinţa Federaţiei de a include în competiţie şi formaţii din teritoriile recent eliberate de sub bolşevici.
Atât documentele Federaţiei cât şi presa vremii tratează Cupa Basarabiei drept o competiţie OFICIALĂ, la care, e drept, participarea nu era obligatorie ( date fiind condiţiile speciale de război).
Iată ce scria Gazeta Sporturilor din 8 septembrie 1941:
“Începe disputarea match-urilor pentru Cupa Basarabiei. Activitatea footbalistica a început să-şi reia cursul normal. Atât în provincie cât şi în Capitala se joacă azi match-uri oficiale.”
Cu sau fără participare obligatorie, la startul competiţiei s-au aliniat toate marile echipe ale momentului, care mai activau pe teritoriul României. Să nu uităm că, în august 1940, pierduserăm Nordul Transilvaniei. La Cupa Basarabiei a participat inclusiv Universitatea Cluj, echipa mutată la Sibiu după Diktatul de la Viena. (Aceasta este încă una dintre cele mai frumoase poveşti ale fotbalului românesc şi chiar ale istoriei noastre naţionale). Astfel, mai găsim la start echipe precum Ripensia, Sportul Studenţesc, Venus, Unirea Tricolor, Juventus, Gloria Arad, UDR Reşita, FC Ploieşti şi, evident, Rapid.
Aşadar, s-a jucat OFICIAL pe grupe regionale. În sferturi, Rapid a bătut cu 4-3 pe FC Brăila. În semi-finale, 2-0 cu Unirea Tricolor iar în finală, 2-1 cu CFR Turnu Severin. “Rapid este, neînvins, cea mai bună echipă din ţară la ora actuală”, scria Gazeta Sporturilor din 16 iunie 1942 – apreciere care se dă, întotdeauna, echipelor campioane.
Dar care sunt motivele pentru care Cupa Basarabiei nu este inclusă în palmaresul official al campionatelor României? Cităm din “Anuarul Fotbalului Românesc – 2000”, la capitolul “Competiţii în timpul războiului”:
“Aceste întreceri nu au avut caracter oficial din cel puţin două motive. Întâi, pentru că la ele nu au luat parte toate echipele calificate. Apoi, pentru că loturile nu puteau include jucătorii moblizati sau concentraţi pentru scopuri militare”
Dar aceste argumente pot fi combătute. Faptul că “nu au luat parte toate echipele calificate“ nu ştirbeşte din caracterul oficial al unei competiţii. Chiar şi în zilele noastre, în divizii inferoare, unele dintre echipele calificate spun “pas”, din motie financiare, înainte sau în timpul competiţiei. A fost declarat acel campionat drept neoficial? Totuşi, reamintesc că la startul Cupei Basarabiei s-au aliniat toate echipele care alcătuiseră, iniţial, prima divizie a ţării!
Mai putem invoca precedentul Jocurilor Olimpice de la Moscova (1980) şi Los Angeles (1984). Din motive politice, o serie de ţări nu şi-au trimis sportivi şi oficiali, fie la Moscova, fie la LA. Dar acesta nu a fost un motiv pentru a nu include cele două Olimpiade în palmaresul oficial!
Apoi, dacă o parte din jucători erau chemaţi sub arme, cum se face că o altă competiţie, Cupa României ( câştigate tot de Rapid) este inclusă în palmaresul oficial? Să mai spunem că, în perioada comunistă, o mulţime de jucători erau luaţi să-şi îndeplinească obligaţiile militare la cele două cluburi de sorginte stalinistă, incorporările având loc, uneori, în plin sezon. Nimeni nu s-a gândit să excludă campionatele respective din palmares!
Merită să mai zăbovim şi asupra unor argumente de ordin politic, istoric şi, de ce nu, sentimental.
Să ne imaginăm, în primul rând, situaţia din a acel moment istoric. România intrase în război. În loc ca activitatea sportivă să fie desfiinţată, ea a fost adaptată noilor condiţii. Nu văd de ca acesta ar fi un motiv pentru a ştirbi aracterul oficial a unei competiţii. Dimpotrivă, merită de două ori mai mult apreciate eforturile sportivilor şi oficialilor din acea vreme! A nu include aceste competiţii în palmaresul official ar fi o desconsiderare a eforturilor făcute în epoca pentru că mişcarea sportivă să nu moară.
Nu trebuie să ne inducă în eroare termenul de Cupă Basarabiei. Aşa cum citim în ziarele vremii, toate competiţiile oficiale au primit titulatura de “Cupă Basarabiei”, din motive politice lesne de înţeles: provincia de-abia fusese realipita la tara-mama, prin sacrificiile celor plecaţi pe front. Cursele de cai, întrecerile de tennis de masă sau alte competiti se desfăşoară în epoca sub titulatura “Cupa Basarabiei”.
Câtă vreme România s-a aflat sub tutela sovietică, era într-adevăr foarte greu ca aceste campionate să fie considerate oficiale. Tovarăşii de la Moscova s-ar fi supărat rău dacă s-a fi luat în considerare un campionat reorganizat pentru a putea participa şi echipe din provinciile româneşti răpite de bolşevici! Ca să nu mai vorbim de titulatura “Cupa Basarabiei”…
Dar mai avem astăzi motive pentru a pune în paranteze această perioadă istorică? Ne mai este teamă să vorbim espre România anilor ‘41-‘42? Ne mai poate interzice azi cineva să vorbim despre Cupa Basarabiei?
Fie şi din motive patriotice, noi, rapidiştii, trebuie să ne considerăm campionii anului 1942, măcar pentru faptul că am scris o fila de istoria ntionala, câştigând Cupa Basarabiei. Anul 1942 trebuie înscris de noi alături de 1967, 1999 şi 2003. Dacă acest titlu nu va rămâne în statistici, el trebuie să rămână în inimile noastre, ca o extraordinară pagina de istorie.
*P.S. Acest material n-ar fi putut apărea niciodată fără strădaniile remarcabile ale unor suporteri, anonimi, care au stat în biblioteci şi au scos la lumină o pagină nepieritoare de istorie. Rânduri preluate de pe forumul FZR.
